Cum recunoști un album K-pop fals

Contrafăcut, neoficial, unsealed: trei cazuri diferite

O contrafacere imită un album oficial și se dă drept unul. Este singurul caz în care cumpărătorul este indus în eroare chiar asupra naturii produsului. Un album neoficial este un obiect pe care casa de discuri nu l-a publicat niciodată: un photobook făcut de fani, o compilație tipărită separat, un set alcătuit de un vânzător. Nu este neapărat necinstit, atâta timp cât e prezentat ca ceea ce este.

Un album unsealed este un album oficial care a fost deja deschis. Este autentic, dar poate să-și fi pierdut o parte din inclusions, în special photocard-urile trase la întâmplare. Adevărata problemă apare când un album deschis este reîmpachetat și vândut ca nou: produsul este oficial, descrierea nu. A ști cu ce caz ai de-a face dă forma restului verificării.

• Contrafăcut: o copie prezentată ca albumul oficial.
• Neoficial: un obiect pe care casa de discuri nu l-a publicat, acceptabil dacă este etichetat ca atare.
• Unsealed: un album oficial deschis, uneori incomplet, de descris cinstit.

Prețul și vânzătorul

Prețul este primul semnal. Un album recent vândut mult sub ce cer retailerii obișnuiți sau o lansare epuizată oferită la prețul uneia noi merită o întrebare. Marjele la un album K-pop sunt mici, iar costurile de import sunt reale: un decalaj foarte mare nu se explică aproape niciodată printr-o ofertă bună. De obicei ajunge să compari cu două sau trei magazine cunoscute ca să-ți faci o idee despre prețul normal.

Vânzătorul contează tot atât cât prețul. Un magazin fără adresă, fără o politică de retur lizibilă, care listează fiecare versiune a fiecărui album în stoc nelimitat și folosește doar imaginile promoționale oficiale adună semnale slabe. Pe o piață online sau într-un anunț WTS (want to sell) pe rețelele sociale, uită-te la istoricul contului și la recenziile care privesc specific albumele. Un vânzător serios acceptă să trimită dovezi: o poză cu exemplarul real, cu numele lui de utilizator și data scrise pe un bilețel alături.

• 
• 
• 
• 

Ambalajul, folia și cutia

Un album oficial nou ajunge de obicei sub o folie de plastic bine întinsă, cu cusături subțiri și uniforme. Multe poartă și un sticker pe folie care arată versiunea sau lista de piese. O folie lejeră, șifonată, cu cusături groase sau arse, sau un sticker tipărit decentrat, cu cerneala întinsă, indică fie o copie, fie un album care a fost deschis și reîmpachetat. În ambele cazuri, descrierea „nou și sigilat” nu mai ține.

Cutia în sine se judecă după cum este făcută. Cartonul oficial este rigid, cu colțuri curate și îndoituri precise. Finisajele speciale, cum ar fi lacul selectiv, embosarea sau folia metalizată, sunt nete și se aliniază cu grafica. O copie aplatizează adesea aceste efecte într-un tipar simplu, folosește carton mai moale sau deplasează ușor imaginea față de decupaje.

• Folie întinsă, cusături subțiri: semn bun, nu dovadă.
• Folie lejeră sau cusături groase: posibilă copie sau album reîmpachetat.
• Finisaje speciale tipărite plat în loc să fie în relief: suspect.
• Grafica nealiniată cu decupajele cutiei: suspect.

Photobook-ul, văzut de aproape

Photobook-ul este partea cea mai scumpă de copiat, deci cea mai revelatoare. O copie este aproape întotdeauna tipărită din scanări sau din imagini găsite online. Cu ochiul liber, pozele par în regulă; sub o lupă sau prin camera unui telefon, detaliile fine se estompează, marginile devin moi și în zonele plate se vede un model regulat de rastru. Textul mic, crediturile și mențiunile de la finalul cărții, cedează adesea primul.

Hârtia și legătura completează verificarea. Un photobook oficial folosește hârtie groasă, constantă de la o pagină la alta, cu o culoare uniformă pe toată cartea. O copie amestecă uneori grosimi de hârtie, arată culori care se schimbă de la o secțiune la alta sau are pagini tăiate prost. O legătură care crapă la prima deschidere sau pagini pur și simplu lipite în loc să fie legate curat adaugă la îndoială.

• 
• 
• 

CD-ul, codul de bare și mențiunile tipărite

Discul se poate verifica în câteva secunde. Un CD oficial este presat în fabrică: fața de redare este argintie și uniformă, iar inelul interior poartă adesea coduri gravate. O față de redare cu nuanță albastră, verde sau mov înseamnă un disc inscripționat, pe care producătorii oficiali nu-l folosesc pentru un album. Fața tipărită trebuie să fie clară și centrată, fără culoare care curge peste marginea discului.

Codul de bare și mențiunile de distribuție completează verificarea. Un album oficial poartă un cod de bare EAN, de obicei pe spate sau pe un sticker, împreună cu numele casei de discuri, numele distribuitorului și mențiuni de fabricație și de drepturi. Albumele publicate în Coreea au cel mai des un EAN care începe cu 880, prefixul atribuit Coreei de Sud. Un cod de bare se copiază ușor, deci prezența lui nu dovedește nimic singură; absența lui sau un EAN care nu corespunde niciunei versiuni cunoscute este un semnal puternic.

Atenție la alarmele false. Unele albume oficiale apar sub licență în altă țară, cu alt cod de bare, alte mențiuni și uneori alt ambalaj. O ediție japoneză sau o ediție regională sub licență nu este o contrafacere. Înainte să tragi o concluzie, verifică ce ediție pretinde că este exemplarul, apoi compară-l cu pagina acelei ediții exacte.

• Fața de redare argintie, uniformă: disc presat.
• Fața de redare albăstruie, verzuie sau mov: disc inscripționat, suspect.
• EAN lipsă sau negăsit în bază: semnal puternic.
• Ediție sub licență din altă țară: oficială, nu o copie.

Inclusions lipsă și verificarea încrucișată cu pocabase

Conținutul cutiei este adesea ceea ce trădează o copie. O contrafacere reproduce piesele ușor de tipărit și le neglijează pe celelalte: fără photocard-uri trase la întâmplare, sau același în fiecare copie, acolo unde un album autentic îl lasă pe fiecare să spere că își trage bias-ul, fără poster pliat, cu un booklet de versuri lipsă, cu obiecte speciale înlocuite de un simplu print. Un album unsealed poate fi și el incomplet, dar dintr-un alt motiv: cineva a păstrat o parte din conținut.

Pe pocabase, fiecare versiune de album arată formatul, EAN-ul, numărul de catalog și lista de inclusions, cu cantități și extrageri aleatorii. Compararea exemplarului primit cu pagina aceea răspunde la majoritatea întrebărilor: se potrivește EAN-ul, există versiunea cu acest nume, piesele prezente sunt cele listate? O singură lipsă poate avea o explicație; mai multe lipsuri la un loc ajung ca să-i ceri vânzătorului o returnare.

• 
• 
• 

Întrebări frecvente

Pe pocabase

• 
  SHINee — Don’t Call Me [7TH ALBUM] Jewel Case Ver.
• 
  LE SSERAFIM — UNFORGIVEN
• 
  IVE — I’ve IVE
• 
  BOYNEXTDOOR — HOW?
• 
  ILLIT — SUPER REAL ME
• 
  ZEROBASEONE